Introducere
Đŕáîňŕ čç đŕçäĺëŕ: «
Číîńňđŕííűĺ ˙çűęč»
Introducere
Orice fenomen social ap?rut spontan sau generat de al?i factori
necesit? studierea lui de diferite ?tiin?e ap?rute sau existente la moment
în societatea noastr?. Adoptând principiul c? nimic nu se pierde totul se
transform?, din domeniul ?tiin?elor fizice, teoriei generale a dreptului,
la rându-i, îi revine sarcina elucid?rii evolu?iei rela?iilor ?i a
realit??ii sociale. Pentru aceasta ea utilizeaz? un ?ir de metode specifice
numai ei ca ?tiin?? juridic?. Dar pentru definirea complet? este nevoie nu
numai de metodele tradi?ionale adoptate, ci ?i de cele întrebuin?ate de
alte discipline de grani?? ce au într-o oarecare m?sur? tr?s?turi comune
(istoria, politologia, psihologia, medicina, cibernetica etc.).
În lucrarea de fa?? ne-am propus s? ar?t?m principalele metode curente
folosite în teoria general? a dreptului, specificul ?i modelul de ac?iune a
fiec?reia. Teoria general? fiind o ?tiin?? juridic? are ca obiectiv
definirea ?i studierea principalelor valori sociale promovate, precum ?i
particularit??ile subtile ce constituie un impediment în în?elegerea ?i
acceptarea lor de c?tre societate. Având un spectru variat de abordare ea
las? loc deschis pentru ?tiin?ele moderne ?i viitoare pentru completarea
caren?elor observate în societate ?i în lume în general. Bazându-ne pe
zicala c? nu exist? viitor f?r? trecut, metodele utilizate actualmente,
de?i dup? unii vor fi considerate învechite, vor constitui un imbold pentru
adoptarea unor metode noi de înalt? operabilitate ?i eficacitate.
Obiectul de studiu
Obiectul ?tiin?ei juridice îl constituie studierea dreptului, a
fenomenului juridic în toat? complexitatea sa: dreptul ca ansamblu de
norme, drepturile subiective, rela?iile juridice ?i ordinea de drept din
societate, con?tiin?? juridic?, corela?ia drept stat.
Dac? fa?? de ?tiin?ele naturii, ?tiin?a dreptului se deosebe?te prin
faptul c? are ca obiect nu natura ?i, deci, descoperirea legilor ei de
existen?? ?i manifestare, ci un aspect al vie?ii sociale ?i anume –
dreptul, apoi în cadrul ?tiin?elor sociale ?tiin?a juridic? se distinge
(al?turi de etic?) ca fiind o ?tiin?? normativ?, deoarece fragmentul din
realizarea social? pe care-l studiaz? este reprezentat de normele juridice.
Ansamblul normelor juridice se constituie într-un sistem al ?tiin?elor
juridice, în cadrul c?ruia se pot distinge, în func?ie de sfera ?i modul de
abordare a studiului dreptului, trei grupe ?i anume:
a) ?tiin?e juridice teoretice globale;
b) ?tiin?e juridice de ramur?;
c) ?tiin?e juridice istorice.1
În cadrul primei grupe se înscrie Teoria general? a dreptului ?i
statului având ca obiect abordarea teoretic?, general? a dreptului ?i
statului ?i func?iile ?i formele sale de manifestare.
Teoria general? a dreptului ?i statului, ca ramur? distinct? a
?tiin?elor juridice, apare ?i se constituie, în secolul XX-lea, în prima sa
jum?tate ?i mai pronun?at, dup? cel de-al doilea r?zboi mondial. Aceasta nu
înseamn? nicidecum c? abordarea teoretic?, general? a studiului ar fi fost
neglijat? pân? la epoca contemporan?.
Dimpotriv?, a?a cum am men?ionat preocup?ri în acest sens au existat
din cele mai vechi timpuri. Ele au avut îns? ?i au continuat s? aib? de-a
lungul secolelor un caracter, preponderent filosofic, ajungându-se în
secolul al XX-lea la constituirea filosofiei dreptului ca ramur? distinct?
a filozofiei ?i ca disciplin? de înv???mânt destinat? studiului teoretico-
filozofic al dreptului. În unele ??ri o disciplin? cu acela?i subiect apare
sub denumirea de Enciclopedie a dreptului.2
Pornind de la leg?tura indisolubil? între drept ?i stat, ceea ce face
ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti în teoria dreptului, s? se ocupe, de
asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter
monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i
dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a
statului ?i dreptului.3
În principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul
unilateral f?r? studierea statului, în a?a m?sur? cele dou? fenomene –
statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte,
no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? în cadrul disciplinei
Teoria general? a dreptului ?i statului. În orice caz, teoria general? a
dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,
leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine
armonios închegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.
Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a
dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul în
ansamblu în generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? în
întregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte
concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate
?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor
de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept
subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale,
valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile
legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni
nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului
?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de
?tiin?a dreptului.4
O aten?ie deosebit? acord? aceast? disciplin? studierii corela?iei
dintre drept ?i putere, drept ?i stat.
Teoria general? a statului ?i dreptului este, evident, o ?tiin??,
întrucât ea opereaz? cu concepte, teorii, principii, legit??i, dar din alt
punct de vedere, sub alt aspect poate fi privit? ?i ca o art?, în m?sura în
care ea solicit? din partea juristului pe lâng? cuno?tin?e, talent,
m?estrie ?i capacitatea de a sesiza, cerceta fenomenul juridic, a-i
în?elege legit??ile.
Teoria general? a dreptului nu r?mâne la nivelul abstrac?ional, ea
are, de asemenea, o importan?? practic?, servind nemijlocit procesului de
elaborare ?i aplicare a dreptului. În acest scop, este studiat? tehnica
juridic? privind elaborarea ?i realizarea actelor juridice.
Ca disciplin? de înv???mânt teoria general? a dreptului ?i statului
are ?i un caracter de introducere în studiul materiilor juridice. Ea poate
fi îns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar
trebui studiat? în ultimii ani sau chiar în ultimul an de studii, dup?
însu?irea majorit??ii materiilor.
În ce prive?te ?tiin?ele juridice de ramur?, acestea s-au constituit
pe m?sura dezvolt?rii ?i extinderii reglement?rilor juridice în cele mai
diverse domenii ale vie?ii sociale ?i constituirii ramurilor (?i
subramurilor) de drept. În principiu, ramura de drept formeaz? obiectul
unei ?tiin?e juridice de ramur?. Astfel dreptului constitu?ional îi
corespunde ?tiin?a dreptului constitu?ional, dreptului civil - ?tiin?a
dreptului civil, dreptului penal – ?tiin?a dreptului penal ?.a.m.d. studiul
dreptului interna?ional constituie obiectul ?tiin?ei dreptului
interrna?ional.
Este important de re?inut c? în denumirea curent? nu se folose?te
terminologia complet? (?tiin?a dreptului constitu?ional) ci aceea a ramurii
(drept constitu?ional, drept civil, drept interna?ional, etc.) ?i pentru a
desemna disciplina ?tiin?ific? respectiv?.
Pe m?sur? ce reglement?rile juridice abordeaz? domenii ?i aspecte noi
de reglementare, fenomen ce se manifest? tot mai evident în epoca actual?
ca urmare a transform?rilor sociale, ?tiin?ifice ?i tehnologice, interne ?i
interna?ionale, apar ?i noi discipline ?tiin?ifice sau tendin?e de a crea
noi ramuri ale ?tiin?elor juridice. În acest sens se vorbe?te, bun?oar?, de
dreptul mediului înconjur?tor, dreptului afacerilor, sau dreptul comunitar
pentru rela?iile Comunit??ii Economice Europene.5
Studiul istoric al dreptului ?i statului constituie obiectul
diferitelor ramuri ce formeaz? disciplinele sau ?tiin?ele juridice
istorice. Dup? modul în care este abordat? cercetarea istoric? a dreptului,
în general, în lume, într-o anumit? ?ar? sau numai în cadrul unei anumite
institu?ii se pot distinge, Istoria general? a dreptului, istoria dreptului
într-o anumit? ?ar?, de pild?, Istoria dreptului Republicii Moldova sau
istoria unei ramuri sau institu?ii, cum ar fi istoria dreptului penal sau
istoria dreptului de proprietate, etc. Aici trebuie s? distingem ?i
disciplina istoria doctrinelor (sau gândirii) juridice care are ca obiect,
a?a cum reiese din denumire, analiza evolu?iei istorice a diferitelor
curente, teorii sau ?coli juridice.
La studiul fenomenului juridic î?i aduc, de asemenea, contribu?ia
unele ?tiin?e de grani??, interdisciplinare ce pot fi considerate ca
auxiliare ?tiin?elor juridice, cum sunt: criminologia, criminalistica,
medicina legal?, psihiatria juridic?, statistica juridic?, informatica sau
cibernetica juridic?. Folosind mijloacele proprii altor ?tiin?e – medicina,
psihologia, cibernetica ?.a. – acestea au un rol important în activitatea
juridic? la diferitele ei ipostaze.
METODELE CERCET?RII ?TIIN?IFICE A FENOMENULUI JURIDIC
Considera?ii generale
Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului
care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum ar fi:
modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului, regulile
?tiin?ei dreptului, caracterul s?u. Într-o exprimare plastic?, Mircea
Manolescu considera c? metodologia juridic? ar fi sistemul care organizeaz?
leg?turile dintre apele adânci – uneori lini?tite, alteori tumultuoase -
din diferite regnuri juridice, aflate la atât de deosebite niveluri ?i cu
mare accidente de teren între ele. Spre deosebire de alte concep?ii care
consider? c? metodologia juridic? este, de fapt, filozofia unei metodologii
juridice autonome, în sensul independen?ei de orice concep?ie filozofic?
(“f?r? a se subordona unei anumite icoane de lume ?i via??”).
Ca ?i în orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe
folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu
ajutorul c?rora are loc studierea dreptului în toat? complexitatea sa.
Metodele de cercetare în domeniul ?tiin?elor sociale s-au dezvoltat ?i
perfec?ionat ?i ele în contextul general al impulsului dat cunoa?terii
?tiin?ifice de noua revolu?ie ?tiin?ific? contemporan?, eviden?iat mai ales
prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii ?i tehnicii de calcul.
Dac? natura opereaz? spontan, gândirea, în mod special cea
?tiin?ific?, ac?ioneaz? pe baz? metodic?. Metoda deci apare ca un mijloc
eficace al gândirii. Modul în care cugetarea omeneasc? se desf??oar?
reproduce pe cel al realit??ii.
Din momentul în care s-a stabilit, c? drumul c?tre adev?r este mai
pre?ios decât îns??i st?pânirea lui, problema c?ilor pe care cugetarea le
urmeaz? ?i a mijloacelor pe care le folose?te a devenit aproape
chinuitoare.
Problema metodelor de cercetare în domeniul ?tiin?elor sociale este
deosebit de complex? în condi?iile dezvolt?rii contemporane, a
întrep?trunderii diferitor ?tiin?e, inclusiv a apari?iei a a?a-numitor
discipline de grani?? sau de intersec?ie. De aceea, pe lâng? metodele
specifice fiec?rei ramuri de ?tiin?e sociale sau ale naturii – se recurge
azi la generalizarea ?i extinderea unor metode, alt?dat? proprii altor
?tiin?e. În aceast? ordine de idei, men?ion?m extinderea cercet?rilor
interdisciplinare cu folosirea evident ?i a unor metode complexe. ?tiin?ele
juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i din p?cate,
în acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea teoretic? a
noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri de lucruri,
nici utilizarea practic? a noilor metode nu a înregistrat progresele
necesare.
În condi?iile revolu?iei actuale ?tiin?ifice ?i tehnologice se produc
profunde transform?ri – de structur?, de viziune – ce determin? ca
cercetarea ?tiin?ific? s? treac? printr-o muta?ie fecund?. Aceast? muta?ie
aduce în prim plan un spa?iu privilegiat – acela al întâlnirii ?tiin?elor,
al dezvolt?rii unor cercet?ri la confluen?a, la limita ?tiin?elor.
În plan metodologic asist?m la importante “împrumuturi”, la o
adev?rat? contaminare metodologic?. Fenomenul este resim?it ?i în domeniul
cercet?rii dreptului, în care se îmbin? metodele tradi?ionale cu cele
moderne.
Vorbind de metodele de cercetare ale Teoriei generale a dreptului
avem în vedere de fapt metodele de cercetare ale ?tiin?ei juridice, în
general, ?i abordarea lor teoretic?, sarcina ce revine Teoriei generale a
dreptului.
Acum s? facem unele preciz?ri terminologice privind no?iunea de
metod?, metodologie ?.a.m.d.
Cuvântul metod? vine de la grecescul “methodos”- cale, drum, dar ?i:
mod de expunere. Preocuparea pentru perfec?ionarea metodei a dus la
apari?ia ?tiin?ei despre metod? – metodologia. Metodologia reprezint?
sistemul celor mai generale principii de investiga?ie, deduse din sistemul
celor mai generale legi obiective.
Metoda – prive?te fie un anumit principiu metodologic (metod?
particular?), fie un procedeu tehnic oarecare (metod? individual?).
O metod? în sensul adev?rat al cuvântului, trebuie s? fie determinat?
de îns??i obiectul cercet?rii ?tiin?ifice, trebuie s? corespund? legilor
acestuia. Între diversele trepte metodologice – generala, particulara,
individuala – se stabilesc raporturi complexe, în cadrul c?rora se pot
distinge aspecte caracteristice leg?turi dintre general ?i particular,
dintre parte ?i întreg, dintre proces ?i moment, etc.[1]
O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a
fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare în baza c?reia
s? se realizeze o în?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a
dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a
leg?turilor sale multiple cu societatea.
A?a deci, ar?t?m c? prin metode în?elegem un ansamblu de opera?ii
intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru
atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoa?terea unui fenomen.
În acest scop, pot fi folosite ?i anumite procedee tehnice, care sunt
unelte auxiliare ale metodelor ?i nu trebuie confundate cu acestea.
Studiul metodelor de cercetare în domeniul ?tiin?elor juridice, a
valorii lor euristice pentru descoperirea unor cuno?tin?e noi, revine
teoriei generale a dreptului. Aceasta nu elimin? îns? posibilitatea ca ?i
celelalte ramuri ale ?tiin?ei dreptului s?-?i aduc? contribu?ia la
perfec?ionarea metodologiei juridice în domeniul lor de investiga?ii.
No?iunea metodologiei juridice
?tiin?a dreptului î?i afirm? statutul epistemologic printr-o
preocupare constant? ?i veche pentru perfec?ionarea mijloacelor gândirii
obiectului s?u.
În ultimul timp, aceast? preocupare este concentrat? în cadrul teoriei
?i sociologiei juridice.
Preocup?ri de definire a metodologiei juridice ?i de analiz? a
metodelor cercet?rii ?tiin?ifice a dreptului sunt prezente în literatura
juridic?.[2] A?a cum s-a re?inut într-un ?ir de lucr?ri, metodologia
juridic?, poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a dreptului, care
dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante, cum ar fi: modul
cum lucreaz? omul de ?tiin??, regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.
În ce ne prive?te definim metodologia juridic? ca sistem al acelor
factori de relativ? invarian?? într-un num?r suficient de mare de metode,
factori ce au ca obiect raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc
între diferite metode în procesul cunoa?terii fenomenului juridic.[3]
Factorii de relativ? invarian?? într-un num?r suficient de mare de
metode sunt în acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice,
ele formeaz? con?inutul metodologiei juridice.
Raporturile, leg?turile, rela?iile ce se stabilesc între diferitele
metode, fie înainte, fie în timpul, fie dup? încheierea actului de
cercetare ?tiin?ific? alc?tuiesc obiectul metodologiei juridice. Acest
obiect nu-l formeaz? deci metodele în sine, ci raporturile multiple dintre
acestea.
Întrucât metodele difer? ca grad de abstractizare, ca arie de
aplicare, ca grad al preciziei pe care o pot oferi cercet?rii ?tiin?ifice,
se justific? dezvoltarea unei metodologii juridice, ca un ansamblu de norme
de selectare, de cooperare ?i apreciere a avantajelor ?i, eventual,
dezavantajului aplic?rii diverselor metode.
Este de remarcat ?i faptul c? analiza sistemului metodelor de
cercetare a fenomenului juridic nu se vrea în nici un fel un “clasament
valoric”, în sensul c? nu poate fi absolutizat? valoarea uneia în raport cu
alta. Totodat? trebuie comb?tut extremismul metodologic. Se impune o
strâns? colaborare, o combinare a metodelor de cercetare întrucât fiecare
are voca?ia de a sesiza universalul.[4]
Metodele cercet?rii ?tiin?ifice juridice
Metoda logic?
Cunoa?terea pe cale deductiv? pleac? ?i în drept de la premisa c? nu
se poate dovedi deductiv nimic decât pornind de la principii anterioare.
Exist? pentru deduc?ie un ananke stenai – induc?ia, ?i prin urmare,
experien?a.
Conceptele matematice – scrie Wundt – rezult? din raportul abstract
ale formelor intui?iei ?i reduc întotdeauna la elementele de cea mai
simpl? form? intuitiv?. Jurispruden?a scoate scoate conceptele ei din
rela?iile cele mai complicate ale comer?ului uman ?i ale comportamentului
arbitrar. Astfel matematic este dup? natura problemei cea mai simpl? din
toate ?tiin?ele, iar jurispruden?a, cea mai complicat?.
Deduc?ia în drept este în întregime dominat? de silogismele de
subsumare. Nu întâmpl?tor, Ath. Joja consider? c? “tehnica juridic? ?i
retorica sunt o alt? obâr?ie a logicii”.
S-a discutat îndelung în leg?tur? cu existen?a logicii juridice ca o
logic? ra?ional?. În literatura de specialitate din ?ara noastr?, puntctul
de vedere asupra pozi?iei logicii în sistemul ?tiin?elor logicii juridice,
în sistemul ?tiin?elor logicii au diferit. Astfel, profesorul Gheorghe
Enescu consider? c? exist? o logic? judiciar? în cadrul logicilor
normative, iar profesorul Petru Botezat recunoa?te aportul dreptului la
construirea teoriei argument?rii. În general se are în vedere utilizarea
regulilor în activitatea practic? de realizare a dreptului (logica
juridic?) ?i mai pu?in ca un domeniu distinct de aplicare a logicii în
procesul specific de cunoa?tere juridic?, ca o dialectic? a gândirii
juridice, a logicii actului de crea?ie în drept.
Indiferent de pozi?iile exprimate consider?m c? principiile logicii
formale nu se transpun mutais mutandis în domeniul juridic. Ele cap?t? o
expresie specific? în drept. Exprimând o asemenea calitate, Kalimowski,
define?te astfel logica juridic?: “ Studiul gândirii juridice discursive în
toat? întinderea acestuia adic? în toate opera?iile ei intelectuale pe care
le efectueaz? în elaborarea, interpretarea ?i aplicarea dreptului (G.
Kalimowski, De la specificite de la logique citat de Gh. Mihai “Elemente
constructive de argumentare juridic?, Academia Bucure?ti , 1982, p. 21)
Având în vedere modul în care ac?ioneaz? norma juridic? asupra
comportamentului uman (prin impunerea unei conduite – a face sau a nu face
ceva – prin permiterea unei conduite, prin recomandare sau prin stimulare
unui gen de conduit?, din punct de vedere al logicii deontice, s-ar putea
formula urm?toarea schem? deontic? a func?ion?rii normei:
con?inut
- variabil? indivizibil? pentru agentul ac?iunii;
- variabil? propozi?ional? pentru caracterul ac?iunii;
- variabil? propozi?ional? pentru caracterul
condi?iilor;
- un factor deontic.
- permis = P
- interzis = I
- obligatoriu = O agentului
- recomandat = R
- stimulat = S
a s? întreprind? ac?iunea…. P.
Schem? conceput? de Gh von Wright în: Norm? ?i ac?iune
Aplica?iile logicii nu pot r?mâne doar la nivelul logicii deontice.
A?a cum se subliniaz? într-o lucrare relativ recent?: “… f?r? a respinge
câtu?i de pu?in cuceririle logicii deontice ?i importan?a practic? a
acestor cuceriri într-o mai uman? comcretizare a nobilelor idei ale
justi?iei consider?m c? teoria argument?rii se poate construi ca parte a
logicii juridice…” (Gh. Mihai “Elemente constructive de argumentare
juridic?)
Înc? la începutul secolului se consider? c? pentru a interpreta
dreptul sau pentru a construi un sistem de cuno?tin?e bazat pe categorii ?i
concep?ii func?ionale, trebuie s? se aplice metoda clasic? a
jurisconsul?ilor. “ aceast? metod? – noteaz? Larnande – se compune din
induc?ie ?i deduc?ie ?i constituie în mod esen?ial din cercet?ri ce trebuie
efectuate asupra constitu?iilor, a acordurilor, a legilor, precum ?i a
deciziilor juridice ?i a practicii ” . Ulterior, utilizarea instrumentelor
logice a privit nu numai analiza construc?iei tehnice a dreptului – cea
care pune în lumin? virtu?ile, teoretice ale unui sistem de drept - , dar
?i finalit??ile pe care le urm?re?te ?i valorii pe care le ocrote?te
sistemul respectiv. Aceast? extindere a întrebuin??rii metodei a legat-o
mai strâns de celelalte metode, a implicat-o în “defri?area” unor zone de
cunoa?tere ignorate pân? atunci.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m
în primul rând metoda logic?.
În cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atât de complex,
Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,
ra?ionamentele logice. F?când abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,
întâmpl?tor în existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se
de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De
importan?a aplic?rii Logicii în cercetarea fenomenului juridic vorbe?te
îns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.[5]
Dreptul este o ?tiin?? nu exclusiv – deductiv?. Atât în construc?iile
sale teoretice, cât ?i în practica juridic?, necesitatea argument?rii se
prezint? ca o cerin?? sine qua non ( de la sine ). Cunoa?terea pe cale
deductiv? pleac? ?i în drept de la premisa, c? nu se poate dovedi deductiv
nimic de cât pornind de la principii anterioare.
Metoda logic? este de larg? utilitate în orice act de gândire
?tiin?ific?. În drept ea este o totalitate de procedee ?i opera?iuni
metodologice ?i gnoseologice specifice, prin care se creeaz? posibilitatea
surprinderii structurii ?i dinamicii raporturilor necesare între diferite
componente ale sistemului juridic al unei societ??i.
Ca ?tiin?? eminamente sistematic?, dreptul se apropie considerabil de
matematic?, astfel c? cineva a putut defini dreptul ca o “matematic? a
?tiin?elor sociale”. O asemenea apropiere este posibil? datorit?
caracterului pregnant logic al dreptului.
Obiectul lor fiind deosebit, matematica ?i dreptul au puncte comune
sub aspectul formei, deducând din necesitatea stringent? a formei ?i
form?rii ipotezelor. O norm? procedural? de drept oblig? pe acela care face
o afirma?ie în fa?a instan?ei s-o dovedeasc?, stabilind ?i reguli ce
alc?tuiesc tehnica dovezii.
Dac? ?tiin?a înseamn? folosirea sistematic? a puterii intelectuale
umane pentru producerea cunoa?terii, ?tiin?a dreptului î?i propune s?
expun? tematic ?i s? analizeze logic dreptul, în a?a fel încât acesta – ca
actor de “ programare ” a libert??ii de ac?iune a oamenilor – s? constituie
un tot coerent, care s? nu contrazic? prin contradic?ii anterioare.
Juristului – omului de ?tiin?? ?i practicianului – îi este necesar ?i
util întregul aparat al logicii. Am putea chiar afirma c? exist? o
adev?rat? pasiune de drept pentru conceptele logicii formale. Aceasta se
explic? prin simplitatea rezolv?rii problemelor de gândire sau celor de
practic?, se crede adesea c? este suficient s? st?pâne?ti formele ?i
perceptele gândirii logice pentru ca succesul s? fie asigurat.
Metoda istoric?
Potrivit metodei istorice ?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul în
perspectiva ?i evolu?ia sa istoric?, de-a lungul diferitelor orânduiri
sociale, ele analizeaz? esen?a, forma ?i func?iile dreptului raportate la
etapa istoric? pe care o str?bate o societate, ?tiut fiind c? institu?iile
juridice poart? pecetea transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii
respective.
Metoda istoric? se împlete?te strâns cu istoria dezvolt?rii sociale.
Pentru juri?ti este extrem de important? dezvoltarea sensului evenimentelor
trecute. În fiecare lege sunt sintetizate necesit??i reale ale vie?ii, se
exprim? o anumit? stare a moravurilor. Pentru acest motiv, cunoa?terea
reglement?rilor ?i formelor de drept, costituie un important document ?i
pentru istorie.
Legea celor 12 Table, care a rezistat – cu mici modific?ri – timp de
peste zece secole, vast? oper? legislativ? a lui Iustinian (Codul,
Digestele, Institutele, Novelele), Codul lui Manu în India etc., sunt
monumente juridice, dar în egal? m?sur?, acestea dau dovad? evolu?iei
istorice.
În îndelungata istorie a poporului nostru, formele dreptului vechi fac
spiritul umanist al setei de dreptate ?i adev?r care au caracterizat acest
popor – urma?ii celor mai drep?i ?i mai viteji dintre traci, cum îi
caracterizeaz? Herodot pe geto-daci.
În constitu?ia poporului (?i în cercet?rile de istorie), legea ??rii
sau obiceiului p?mântului erau socotite ca un “ drept vechi ”, o datin? din
b?trâni, provenind din timpuri “ de dinainte “, de la formarea ??rii sau
mai încolo. Mai târziu în dreptul feudal scris (Pravila lui Vasile Lupu,
Pravila lui Matei Basarab etc.), sunt cuprinse noi reglement?ri, care
oglindesc schimb?rile petrecute în via?a economic?, politic?, cultural? a
??rilor române.[6]
În general dreptul urmeaz? firul evolu?iei sociale, în el reflectându-
se nivelul dezvolt?rii culturale a unei societ??i. Valoarea crea?iei
juridice a diferitor popoare ?i din diferite epoci istorice se integreaz?
în mod nemijlocit în cultura poporului ?i epocii respective, contribuie ?i,
în acela?i timp, de nivelul acestei culturi.
Pentru cunoa?terea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului
concluziile istoricului, a?a cum ?i istoricii trebuie s? se aplece asupra
documentului juridic. Orice istorie trebuie s?-?i propun? ca scop aflarea
?i dovedirea adev?rului în faptele omene?ti. Ideea dreptului str?bate de la
un cap?t la altul istoria.
Via?a l?untric? a popoarelor nu poate fi bine în?eleas? f?r?
cercetarea a?ez?mintelor lor, care se întemeiaz? pe reglement?ri ?i
raporturi juridice, astfel c? un mare istoric francez a putut conchide: “
Orice jurisconsult trebuie s? fie istoric ?i fiecare istoric trebuie s? fie
jurisconsult ”. Pentru c? “ ce sunt toate fr?mânt?rile popoarelor –
continua Xenopol - decât n?zuin?a de a realiza ideea dreptului sau de a
ap?ra aceast? idee atât în rela?iile dintre popoare, cât ?i în acele dintre
clasele sociale ” .
Istoria cuprinde toate genurile de manifest?ri, deci ?i pe cele
juridice. Ca ?tiin??, ea este un mod de explicare a lumii (anume, a modului
succesiv), iar aceast? explica?ie o realizeaz? utilizând metoda
interferen?ei, prin care se urm?re?te s? se stabileasc? adev?ruri
individuale, dinainte cunoscute.
Apelând la istorie, dreptul î?i afl? condi?iile ce-i pot descifra
ascenden?a; cunoscând formele suprapuse de drept, istoria î?i procur?
statornice modalit??i de atestare documentar?. Teoria general? a dreptului
?i ?tiin?ele particulare (?tiin?e juridice de ramur?), abordeaz? de fiecare
dat? dimensiunea istoric? a conceptelor ?i categoriilor cu care opereaz?.
Astfel, plecând de la datele pe care le ofer? istoria, în cercetarea
marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatând vechimea lor, le
urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc. Teoria dreptului opereaz?
cu categoria de tip a dreptului, cu cea de bazin de civiliza?ie juridic?,
plecând de la datele de cunoa?tere oferite de ?tiin?a istoriei.
Originea ?i apari?ia statului nu pot fi studiate f?r? s? se porneasc?
de la punctele de vedere afirmate în istorie. Uneori pe baza unor date
istorice se realizeaz? reconstituirea fizionomiei unor institu?ii ale
dreptului, ac?iune ce permite o analiz? retrospectiv? cu largi implica?ii
în în?elegerea pozi?iei respectivelor institu?ii în dreptul actual.
C. Metoda comparativ?
Logica define?te compara?ia ca pe o opera?ie ce urm?re?te constatarea
unor elemente identice sau divergente la dou? fenomene. Compararea
sistemelor de drept ale diverselor state, a tr?s?turilor ramurilor,
institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoas? în
procesul metodologic de studiere a fenomenului juridic.
Aceast? ac?iune a determinat chiar în unele sisteme de înv???mânt
juridic recunoa?terea existen?ei unei ramuri ?tiin?ifice – ?tiin?a
dreptului comparat. Extinderea metodei dreptului comparat este impus? azi
în mod esen?ial de sporirea f?r? precedent a leg?turilor statelor, de
cre?terea volumului contractelor economice ?i sociale, urmare a
amplific?rii interdependen?elor în planul dezvolt?rii economice ?i
culturale a ??rilor lumii. Aceast? realitate incontestabil? a zilelor
noastre aduce în prim plan necesitatea cunoa?terii diverselor sisteme
na?ionale de drept.[7]
În forma sa embrionar?, concep?ia asupra necesit??ii dreptului
comparat apare la începutul sec. XX, când se avanseaz? ?i primele teze ale
unei forme metodologice universale de studiere a dreptului. În continuare,
literatura juridic? s-a îmbog??it sensibil cu lucr?ri ce au pus bazele nu
numai, unei metode a dreptului comparat, ci chiar a ?tiin?ei autonome a
dreptului comparat.[8]
?tiin?a dreptului comparat a fixat deja anumite reguli, care prezint?
utilizarea metodei comparative în drept. Observarea riguroas? a acestor
reguli asigur? succesul metodei, conferindu-i caracterul ?tiin?ific
indispensabil.
Prima regul? a metodei impune a compara numai ceea ce este comparabil. În
cadrul acestei reguli va trebui s? se constate, mai întâi, dac? sistemele
comparate apar?in aceluia?i tip istoric de drept sau apar?in unor sisteme
istorice de drept diferite. Dac? sistemele de drept din care fac parte
institu?iile comparate sunt – ideologic vorbind – antagoniste, este evident
c? procedeul compara?iei nu poate fi relevat decât sub aspectul stabilirii
diferen?elor.
Iat?, spre exemplu, dac? am dori s? compar?m reglementarea institu?iei
propriet??ii în familia dreptului romano-germanic (din care face parte
sistemul nostru de drept) ?i familia dreptului musulman, vom utiliza
analiza de contrast (compara?ie contrastant?). Institu?iile fiind evident
deosebite, nu va fi realizat? o juxtapunere a acestora, iar rezultatele vor
fi prea pu?in accentuate. Spre exemplu, în dreptul musulman se afla teoria
teocratic?, potrivit c?reia întregul p?mânt apar?ine lui Alah ?i trimisul
s?u Mahomed. Proprietarul suprem al p?mântului islamic este Califul –
reprezentant ?i continuator al profetului.[9]
Proprietatea este permanent?, neexistând institu?ia prescrip?iei.
Modurile de dobândire a propriet??ii sunt, de asemenea deosebite, deosebite
de cele din dreptul romano-germanic. Diferen?ele sensibile exist? ?i în
leg?tur? cu figura juridic? a altor institu?ii. Spre exemplu, dreptul
musulman reglementeaz? întru-n mod aparte institu?ia c?s?toriei. Dac?
doctrina consider? de origine divin?, dreptul musulman o trece în rândul
tranzac?iilor civile (un contract f?cut în vederea “dreptului de a te
bucura de o femeie”, drept recunoscut, evident, numai b?rbatului).
Condi?iile de validitate ale contractului sunt:
. Consim??mântul p?rin?ilor;
. Prezen?a a doi martori;
. Constituirea unei date ( zestre );
. Absen?a oric?rui impediment ( dificult??i ).
Logodna este un uzaj constant, fiind un preludiu al c?s?toriei,
constând din declara?ia pretendentului ?i datinile privind încheierea ?i
desfacerea c?s?toriei.
Asemenea date, pe care le furnizeaz? studiul comparatist sunt de
natur? a aduce informa?ii pre?ioase în leg?tur? cu reglement?rile din
sisteme de drept diferite, chiar dac? nu vor putea fi sesizate similitudini
sau juxtapuneri de reglement?ri între institu?ia din sistemul nostru legal
?i cele din sistemul susnumit.
O alt? regul? a metodei comparative oblig? s? se considere termenii supu?i
compara?iei în conexiunile lor reale, în contextul social, politic,
cultural din care au rezultat. De aici, necesitatea ca în procesul de
comparare s? se plece de la cunoa?terea principiilor de drept ?i
regularit??iilor care comannd? sistemele de drept comparate.
Luarea în discu?ie a principiilor – pe lâng? compararea institu?iei ?i
normelor – se impune pentru a m?ri poten?ialul ?tiin?ific al cercet?rii
comparate ?i pentru a preveni un eventual fragmentarism empiric.
Trebuie cercetat apoi sistemul izvoarelor dreptului, care ofer? imaginea
pozi?iei diferite a formelor de exprimare a dreptului (legi, cutume,
precedente judiciare) de la un sistem juridic la altul.
“Comparatismul care dovede?te s? stabileasc? acel comparandum, care
este norma aplicabil? în mod real, va trebui s? ?in? seama de ierarhia
acestor izvoare, de raporturile reale de for?? juridic? dintre ele, de
modul în care se completeaz? reciproc.”[10]
În sfâr?it, în aprecierea termenului de comparat se ?ine seama nu numai de
sensul ini?ial al normei, ci ?i de evolu?ia acestuia în timp, în procesul
aplic?rii normei. În acest proces – ?i mai ales când textul supravie?uie?te
unor perioade social istorice diferite, forma ini?ial? a regulii de
conduit? poate evolua într-atât, încât sensul normei apare complet diferit.
Comparatismul va trebui în acest caz s? apeleze la literatura de
specialitate, s? cerceteze starea moravurilor ?i influen?a tradi?iilor.
Func?iile dreptului comparat nu pot fi disociate de func?iile generale
ale Teoriei dreptului (cognitiv?, critic?, practic-aplicativ?). Compara?ia
ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i clasific?rilor, în
procesul de legiferare, metoda comparativ? are, de asemenea, o importan??
major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase legiuitorului, în leg?tur? cu
reglement?rile cuprinse în alte sisteme de drept sau în documente juridice
interna?ionale.[11] Prin studiul comparat al diferitelor institu?ii
juridice na?ionale se desprind factorii se determin? atât tr?s?turile lor
comune cât ?i cele specifice. Comb?tând în principiu preluarea mecanic? a
unor institu?ii ?i reglement?ri juridice dintr-o ?ar? la alta, ca ?i
considerarea unora drept modele de urmat în alte ??ri, metoda comparat?
arat? calea realist? de folosire a experien?ei legislative ?i juridice,
îmbog??irea reciproc? a sistemelor juridice din diferite ??ri ?tiut fiindc?
orice reglementare juridic? trebuie s? izvorasc? ?i s? r?spund? în primul
rând nevoilor na?ionale, specificului ?i particularit??ilor ??rii
respective, iar pentru g?sirea solu?iilor optime va studia, evident ?i,
experien?a altor sisteme de drept.
Importan?a deosebit? a metodei comparate este dat? ?i de crearea unei
ramuri distincte în sistemul ?tiin?elor juridice dreptul comparat (?tiin?a
dreptului comparat), de crearea în numeroase ??ri a unor catedre ?i
institu?ii de drept comparat, inclusiv a unor institu?ii interna?ionale cum
este Academia Interna?ional? de Drept Comparat cu sediul la Paris.
D. Metoda sociologic?[12]
Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale
foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.
Existen?a dreptului este intim legat? de via?a social?. S-ar putea
spune c? aceast? leg?tur? se cristalizeaz? în raporturi mai directe decât
celea ale moralei, spre exemplu, toate fenomenele juridice sunt fenomene
sociale (evident, nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice). Dac?
moralitatea nu poate fi nici ea deta?at? de cadrul social în schimb ea nu
se sprijin? pe “agen?i”specializa?i spre a o ap?ra, iar exerci?iul s?u
poate fi la fel de bine individual, cât ?i colectiv.
Dreptul, dimpotriv?, oricare ar fi formele ?i genurile sale, este
totdeauna fondat pe recunoa?terea colectiv? f?r? de care nu s-ar putea
stabili acea coresponden?? între obliga?iile unora ?i preten?iile altora.
Cu alte cuvinte dreptul este social prin voca?ie ?i prin con?inut.
Juri?tii au privit dintotdeauna instrumentul lor de lucru – legea ca
pe o realitate cu o incontestabil? înc?rc?tur? social-uman? (“iubi societas
ibi jus” – spuneau romanii). Preocup?ri în direc?ia stabilirii leg?turii
dreptului cu mediul înconjur?tor întâlnim din cele mai vechi timpuri. ?i
Aristotel ?i Platon, Cicero, Hobbes, Hugo Gro?ius etc. Au fost preocupa?i
de a stabili o posibil? coresponden?? a legilor în lumea înconjur?toare.
Montesquieu concepea chiar “ spiritul legilor ” în rela?iile dintre oameni
?i dintre ace?tea ?i mediul înconjur?tor, definind legile ca raporturi
necesare decurgând din natura lucrurilor.
Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre o metod? sociologic? în
studiul dreptului de la începutul acestui secol. Sociologia ca atare, î?i
leag? începuturile de mijlocul secolului trecut. Ca ?tiin?? a societ??ii, a
formelor de coexisten?? social?, sociologia debuteaz? prin a afi?a serioase
rezerve fa?? de ?tiin?a dreptului.
Întâlnirea dintre sociologie ?i drept s-a petrecut în condi?iile în
care, la o sut? de ani de al apari?ia, la 1804, a Codului civil francez s-a
constatat o anumit? r?mânere în urm? a legilor fa?? de evolu?ia societ??ii,
o anumit? “întârziere cultural?” a dreptului. Aceasta nu mai putea da
întotdeauna solu?ii operative aspectelor noi pe care via?a le ridica.
Dreptul se afla “în întârziere fa?? de fapte”, el începea s?-?i dezv?luie
limitele.
Se apeleaz? ?i la sociologie, cercetându-se, dincolo de hotarele –
sacre pân? atunci – ale normei juridice, mediu social care condi?ioneaz?
dreptul. Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca
un fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i
influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o
metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social.[13]
Sociologii au recunoscut în preocup?rile str?vechi ale dreptului
elemente importante de sociologie juridic?. Ei au constatat, astfel, c?
dintre toate fenomenele sociale (spirituale, morale, religioase etc.)
fenomenul juridic se impune cu prec?dere ca fiind cel mai caracteristic din
punct de vedere social.
F?când eforturi pentru a ie?i din tiparele pozitivismului, ?tiin?a
dreptului acord? la rându-i, o tot mai mare aten?ie cercet?rii leg?turii
dreptului cu mediul exterior. Întreb?rile juri?tilor bazate pe “quid juris”
?i cele ale sociologilor bazate pe “quid facti” încep s?-?i g?seasc?
temeiuri de apropiere.
Specialistul în drept public, profesorul francez Maurice Haurion
remarca faptul c? “ pu?ina sociologie te îndep?rteaz? de drept, iar multa
sociologie te readuce la el”. În replic?, sociologul francez – jurist la
origine – George Gurvitch completa (peste timp) “pu?in drept te
îndep?rteaz? de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.
Cel care pune bazele cercet?rii sociologice a dreptului este juristul
german Eugen Erlich prin lucrarea sa “ Bazele sociologiei dreptului ”,
ap?rut? în 1913.
Erlich, adept al “liberului drept” fundamenteaz? necesitatea unei
cercet?ri mai cuprinz?toare a realit??ii juridice, care nu se poate reduce
la stadiul normelor ?i institu?iilor juridice, fiind necesare cercet?ri în
plan vertical, în adâncime pentru a se pune în eviden?? “dreptul viu”.
În continuare cercetarea sociologic? juridic? ia amploare, contribuind
la aceasta atât sociologi de renume cum ar fi: G.Trade, Max Weber, Georg
Simmel ?. a., cât ?i juri?ti bine cunoscu?i, spre exemplu Rudolf Stammler,
Renato Treves, Jean Carbonier etc.
Cercet?rile sociologice juridice dau o perspectiv? nou? studiului
realit??ii juridice, ca realitate social?, verificând modul în care
societatea influen?eaz? dreptul ?i suport?, la rându-i influen?a din partea
acestuia. Acela?i obiect (dreptul) pe care ?tiin?ele juridice îl studiaz?
din interior, sociologia juridic? a dreptului pune în lumin? faptul c?
între fenomenele sociale exist? unele care au un caracter juridic deosebit
– legile, activitatea jurisdic?ional?, activitatea administrativ?, denumite
uneori ?i fenomene juridice primare, întrucât tr?s?tura lor evident
juridic? le face s? se identifice cu dreptul în acela?i timp îns? exist? ?i
fenomene juridice secundare, în care elementul juridic este mai pu?in
evident – responsabilitatea social?, statutul ?i rolul individului etc., -
de?i nu se poate afirma c? acest element lipse?te cu des?vâr?ire.[14]
Cercetarea sociologic? juridic? îmbr??i?eaz? f?r? discrimin?ri ambele
forme de cuprindere a elementelor de juridicitate în fenomenele vie?ii
sociale. Prin metode care-i r?mân specifice (observa?ia, sondajul de
opinie, ancheta sociologic?, chestionarul, interviul), sociologia juridic?
îmbr??i?eaz? urm?toarele domenii:
- Domeniul cre?rii dreptului;
- Domeniul cunoa?terii legilor de c?tre cet??eni ?i organele de stat;
- Domeniul pozi?iei subiec?ilor raporturilor sociale fa?? de
reglement?rile juridice în vigoare;
- Domeniul cercet?rii cauzelor concrete ale înc?lc?rii dreptului;
- Domeniul limitelor reglement?rii juridice, al raportului dintre sfera
reglement?rilor juridice ?i extrajuridice, a formelor juridice ?i
metajuridice de influen?are a conduitei cet??ene?ti.
Între temele de cercetare sociologic? juridic? se întâlnesc:
- Document?ri solicitate de organe cu competen?e normative;
- Investiga?ii cu caracter de expertiz? legal?;
- Investiga?ii privind modul de administrare a justi?iei;
- Cunoa?terea legii;
- Investiga?ii privind desf??urarea procesului de reintegrare social? a
persoanelor ce au comis fapte antisociale etc.
Cercetarea sociologic? juridic? (metoda sociologic?) poate fi
utilizat? de legiuitor pentru a-?i procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura
în care legea este respectat? ?i în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport
din partea sentimentului juridic comun.
Exemplu. Sunt bine cunoscute rezultatele cercet?rilor care au stat la
baza unor m?suri legislativ-statale, cum ar fi legisla?ia ?i vârsta
adolescen?ei, conceptul de fapte antisocial?, strategia activit??ii de
cunoa?tere a legilor etc. Iat? spre exemplu, în problematica autorit??ii
p?rinte?ti, într-o anchet? socio-juridic? mai veche desf??urat? în SUA,
cercet?torii ?i-au propus studierea urm?toarelor aspecte:
- Coinciden?ele ?i necoinciden?ele între reglementarea autorit??ii
p?rinte?ti ?i sentimentele juridice ale societ??ii;
- Unitatea sau diversitatea acelor sentimente;
- Analiza importan?ei unor factori de stratificare a opiniilor în
aceast? materie – vârsta, veniturile, sexul, preg?tirea etc., în ce
m?sur? rezultatele cercet?rii sociologice condi?ioneaz?
oportunitatea unor reglement?ri juridice.[15]
Rezultatele cercet?rilor au scos la iveal?, c? în numai cinci din
chestiunile studiate s-a observat o coinciden?? a reglement?rilor de drept
cu sentimentele celor chestiona?i. Întreb?rile puse au fost de tipul:
p?rin?ii au dreptul s? controleze salariile copiilor? Care, poate fi vârsta
minim? pentru încheierea c?s?toriei?
Ancheta a scos la iveal?, printre alte concluzii, o lacun? a
reglement?rii legale: inexisten?a unor dispozi?ii privitoare la vârsta
adolescen?ei. Sociologia ?i psihologia opereaz? o distinc?ie în evolu?ia
tân?rului, vorbind de adolescen?? ca perioad? imediat premerg?toare celei
de maturitate psihic? (chiar cuvântul vine de la adolesco – ere – a cre?te,
a c?p?ta puteri, a se maturiza).
Adolescen?a este stadiul începând cu procesul maturiz?rii sexuale, ?i
sfâr?ind odat? cu apropierea maturit??ii (biopsihice).[16] În general
perioada se situeaz? între anii 12/13 – 18/19. De?i exist? în sociologie
asemenea delimit?ri, dreptul nu consider? vârsta respectiv? ca o etap?
deosebit? în dezvoltarea personalit??ii ?i nu i se acord? forma unei
categorii juridice separate ( e vorba, bineîn?eles, de dreptul SUA).
Aceast? anchet? a subliniat concluzii legate, între altele, ?i de
necesitatea unor revederi ale legisla?iei, în diverse ramuri de drept, care
s? pun? în lumin? asemenea diferen?ieri.
Deci în concluzie putem spune, c? extinderea cercet?rii sociologice cu
metodele proprii inclusiv sondajul de opinie sau ancheta sociologic?, nu au
l?sat pe dinafar? nici aspectele juridice ale vie?ii sociale. Dimpotriv? ca
urmare a extinderii lor s-a conturat sociologia juridic? ca disciplin? de
sinest?t?toare, n?scut? din nevoie ?i ca rezultat al analizei factorilor
sociali de condi?ionare ?i intercondi?ionare ai dreptului. În efortul de
creare ?i conturare cât mai precis? a acestei discipline a fost creat? o
Asocia?ie interna?ional? de sociologie juridic?, iar la unele Facult??i de
drept se predau cursuri în aceast? materie.
E. Metodele cantitative ?i alte metode
Metodele cantitative, cap?t? în ultimul timp o tot mai mare pondere în
cercetarea ?tiin?ific? juridic?, cu largi ?i imediate aplica?ii în practica
dreptului. În general azi, teoria juridic? nu poate merge decât în strâns?
corela?ie cu nevoile practice ale cre?rii ?i aplic?rii dreptului.
Ipotezele ?tiin?ifice se cer a fi verificate în cadrul unor strategii ale
dezvolt?rii fenomenului juridic, în ultim? corela?ie cu scenariile
dezvolt?rii economico-sociale. Descifrarea, explicarea, propunerea de
decizii ?i prognoz? se bazeaz? pe aprecieri teoretice argumentate prin
experien?? dobândit? din studiul cazurilor secundare. Exist? în ??rile
occidentale chiar o ramur? specializat? – jurometria – care pleac? de la
procedeul cazuistic ca un mod de abordare orientat spre cazul singular.
Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea
?tiin?ific? juridic? ?i în practica dreptului a izvorât din nevoia de a
conferi noi valen?e acestei cercet?ri, în strâns? leg?tur? cu unit??ile
practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu
îngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul
economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica
juridic? îmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii
diferitelor opera?iuni.
În ultimul timp, chiar în plan decizional se poate vorbi de rolul
ordinatorului – este vorba de deciziile cu caracter “repetitiv” (mai ales
în domeniul deciziei administrative) caracterizate prin faptul c? în
con?inutul lor se face aplicarea mecanic? ?i identic? (pentru acelea?i
categorii de fapte) a unor norme juridice la situa?ii reductibile în
formule matematice finale.[17]
Pe plan mondial cercet?rile de informatic? juridic? au fost orientate în
urm?toarele direc?ii:
- Elaborarea ?i sistematizarea legisla?iei;
- Eviden?a legislativ?;
- Eviden?a deciziilor de practic? judec?toreasc? (a precedentelor
judec?tore?ti);
- Stocarea ?i sistematizarea informa?iei juridice;
- Eviden?e criminologice etc.
În planul eviden?ei legislative calculatorul, în baza programelor
informatice ofer? datele necesare în vederea aprecierii exacte a
corela?iilor dintre reglement?ri, realizând reces?mântul normelor ce pot
intra în conflict.
Consiliul Europei (prin Direc?ia Afacerilor juridice) ?i Comisia Pie?ei
Comune (prin Serviciul Juridic) desf??oar? în mod coordonat eforturi pentru
unificarea cercet?rilor privind perspectivele legisla?iei comunitare.
Înc? din anul 1969, comitetul mini?trilor din Consiliul Europei a creat
un organ de exper?i pentru armonizarea modalit??ilor implement?rii
informa?iei juridice în calculator în domeniul privind tratatele
interna?ionale, reglement?ri interne ?i date de statistic? juridic?.
Este în afara discu?iei faptul c?, în condi?iile tehnice actuale nu se
pune problema utiliz?rii calculatorului pentru a înlocui judec?torul în
pronun?area unei solu?ii în procesul judiciar.
Hot?rârea judec?toreasc? nu înseamn? aplicarea pur mecanic? a legii la o
cauz? determinat?. A?a cum nu exist? dou? frunze absolut identice, doi
fulgi de nea la fel, tot astfel nu putem s? întâlnim dou? spe?e, dou?
cazuri de via??, identice, chiar dac? în elementele lor generale, spe?ele
ce se deduc în fa?a completului de judecat? pot prezenta (?i prezint?)
multe aspecte comune. Instan?a trebuie, pentru acest motiv, s? fac? o
evaluare a fiec?rei spe?e sub cele mai variate aspecte, cu grij? de nuan?e
?i de individualizare a tr?s?turilor ce sunt impuse de circumstan?ele
fiec?rei cauze ?i de particularit??ile fiec?rui participant (reclamant,
pârât, inculpat, parte civil?, parte responsabil? etc.) la procesul
judiciar. Aceasta nu înseamn? c? ordinatorul nu-?i afl? locul pe masa
judec?torului. Dimpotriv?, a?a cum demonstreaz? situa?ia organiz?rii
instan?elor din ??rile dezvoltate pe masa fiec?rui judec?tor se afl? un
terminal de la care se poate ob?ine într-un termen record o cantitate de
informa?ie legislativ? de doctrin? ?i de practic?, care scute?te eforturi
considerabile, aduce plusul de exactitate, de siguran?? ?i accelereaz?
considerabil rezultatul (stabilirea ?i motivarea solu?iei).
În general, metodele cantitative aplicate în drept din care am amintit
doar câteva – au meritul incontestabil de a contribui efectiv la
perfec?ionarea reglement?rilor juridice, la sporirea eficien?ei lor
sociale, precum ?i la îmbun?t??irea activit??ii practice de realizare a
dreptului. De aceea orice rezerv?, orice prejudecat? cu privire la
utilitatea acestor metode trebuie statornic înl?turate.[18]
Dintre alte metode este de re?inut importan?a folosirii metodei
statistice, util? atât pentru procesul de elaborare a dreptului cât ?i
pentru cel de aplicare. De altfel, statistica judiciar? s-a conturat ca un
domeniu distinct al statisticii.
Cât prive?te metoda experimental? – proprie ?tiin?elor naturii, men?ion?m
c? în domeniul dreptului uneori în domeniul reglement?rii cu caracter
economic, când punându-se problema unei transform?ri de ansamblu, la scara
na?ional?, s-a recurs în prealabil la verificarea noilor m?suri la scar?
redus?, în câteva unit??i.
Concluzii
Pornind de la leg?tura indisolubil? între drept ?i stat, ceea ce face
ca oamenii de ?tiin??, speciali?ti în teoria dreptului, s? se ocupe, de
asemenea, de teoria statului, au ap?rut lucr?ri teoretice cu caracter
monografic sau cursuri universitare dedicate studierii comune a statului ?i
dreptului, constituindu-se ?i o disciplin? distinct? de teoria general? a
statului ?i dreptului.
În principiu, ?tiin?a juridic? ar fi incomplet?, iar juristul
unilateral f?r? studierea statului, în a?a m?sur? cele dou? fenomene –
statul ?i dreptul, sunt legate unul de altul. De aceea unele concepte,
no?iuni, categorii legate de stat se analizeaz? în cadrul disciplinei
Teoria general? a dreptului ?i statului. În orice caz, teoria general? a
dreptului ?i statului nu poate evita abordarea unor teme privind statul,
leg?tura sa cu dreptul, fiindc? numai astfel va putea da o imagine
armonios închegat? ?i bine conturat? asupra dreptului.
Revenind la cercetarea ?i defini?ia obiectului teoriei generale a
dreptului ?i statului este de re?inut c? ea studiaz? dreptul ?i statul în
ansamblu în generalitatea ?i integritatea sa, ordinea juridic? în
întregime. Ea formuleaz? defini?ia dreptului ?i statului, celelalte
concepte, categorii caracteristice dreptului, fiind valabile pentru toate
?tiin?ele juridice, cum sunt, bun?oar?, categoriile de norm? juridic? izvor
de drept, sistem de drept, ordine de drept, r?spundere juridic?, drept
subiectiv ?.a. De asemenea, ea formuleaz? o serie de principii generale,
valabile pentru toate ?tiin?ele juridice. De exemplu, principiile
legalit??ii, suprema?iei legii, prezum?iei de cunoa?tere a legii (nimeni
nu se poate scuza de necunoa?terea legii) ?.a. Teoria general? a dreptului
?i statului studiaz?, de asemenea, metodologia de cercetare, folosit? de
?tiin?a dreptului.
Ca disciplin? de înv???mânt teoria general? a dreptului ?i statului
are ?i un caracter de introducere în studiul materiilor juridice. Ea poate
fi îns? ?i o disciplin? conclusiv?, de sintez?, dar pentru aceasta ar
trebui studiat? în ultimii ani sau chiar în ultimul an de studii, dup?
însu?irea majorit??ii materiilor.
Metodologia juridic? poate s? apar? ca o ?tiin?? despre ?tiin?a
dreptului care dezv?luie aspecte din cele mai importante ?i pasionante cum
ar fi: modul cum lucreaz? omul de ?tiin??, dar ?i artizanul dreptului,
regulile ?tiin?ei dreptului, caracterul s?u.
Ca ?i în orice domeniu, cercetarea ?tiin?ific? juridic? se bazeaz? pe
folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode ?i procedee cu
ajutorul c?rora are loc studierea dreptului în toat? complexitatea sa
În leg?tur? cu acest fapt men?ion?m extinderea cercet?rilor
interdisciplinare cu folosirea evident? ?i a unor metode complexe.
?tiin?ele juridice nu au fost nici ele scutite de aceast? orientare, de?i
din p?cate, în acest domeniu s-a f?cut destul de pu?in pentru cercetarea
teoretic? a noilor metodologii ?i, ca o consecin?? fireasc? a acestei st?ri
de lucruri, nici utilizarea practic? a noilor metode nu a înregistrat
progresele necesare.
O bun? cunoa?tere, explicare ?i interpretare a dreptului (a
fenomenului juridic) reclam? o metodologie corespunz?toare în baza c?reia
s? se realizeze o în?elegere ?tiin?ific? a mecanismului ac?iunii sociale a
dreptului, a func?iilor lui, a esen?ei con?inutului ?i formei sale, a
leg?turilor sale multiple cu societatea.
Referindu-ne la principalele metode ale cercet?rii juridice men?ion?m
în primul rând metoda logic?.
În cercetarea dreptului, a fenomenului juridic atât de complex,
Teoria dreptului, toate ?tiin?ele juridice se folosesc de categoriile,
ra?ionamentele logice. F?când abstrac?ie de ceea ce nu este esen?ial,
întâmpl?tor în existen?a dreptului, teoria caut? s? dezv?luie, folosindu-se
de metoda logic?, ceea ce este esen?ial, caracteristic, pentru drept. De
importan?a aplic?rii Logicii în cercetarea fenomenului juridic vorbe?te
îns??i faptul c? s-a conturat ca o disciplin? aparte logica juridic?.
În leg?tur? cu metoda istoric? ar?t?m c? potrivit acestei metode
?tiin?ele juridice cerceteaz? dreptul în perspectiva ?i evolu?ia sa
istoric?, de-a lungul diferitelor orânduiri sociale, ele analizeaz? esen?a,
forma ?i func?iile dreptului raportate la etapa istoric? pe care o str?bate
o societate, ?tiut fiind c? institu?iile juridice poart? pecetea
transform?rilor istorice ale poporului ?i ??rii respective.
Apelând la istorie, dreptul î?i afl? condi?iile ce-i pot descifra
ascenden?a. Astfel, plecând de la datele pe care le ofer? istoria, în
cercetarea marilor institu?ii juridice ?tiin?a dreptului, constatând
vechimea lor, le urm?re?te evolu?ia, configura?ia, func?iile etc.
O alt? metod?, ce poate fi amintit? în cadrul aceluia?i capitol, este
metoda comparat?. Compararea sistemelor de drept ale diverselor state, a
tr?s?turilor ramurilor, institu?iilor ?i normelor acestora s-a dovedit
extrem de fructuoas? în procesul metodologic de studiere a fenomenului
juridic.
Compara?ia ajut? esen?ial la construirea tipologiilor juridice ?i
clasific?rilor, în procesul de legiferare. Metoda comparativ? are, de
asemenea, o importan?? major?, ea furnizând informa?ii pre?ioase
legiuitorului, în leg?tur? cu reglement?rile cuprinse în alte sisteme de
drept sau în documente juridice interna?ionale. Prin studiul comparat al
diferitelor institu?ii juridice na?ionale se desprind factorii se determin?
atât tr?s?turile lor comune cât ?i cele specifice Importan?a deosebit? a
metodei comparate este dat? ?i de crearea unei ramuri distincte în sistemul
?tiin?elor juridice dreptul comparat.
Metoda sociologic?, reprezint? o direc?ie de cercetare cu reale
foloase pentru cunoa?terea realit??ii juridice.
Sociologia aduce o viziune nou? asupra dreptului – definindu-l ca un
fapt social – ?i încearc? s? resistematizeze sursele evolu?iei ?i
influen?ei dreptului asupra societ??ii, oferind ?tiin?elor juridice o
metod? ra?ional? de studiere a fenomenului social. Cercetarea sociologic?
juridic? (metoda sociologic?) poate fi utilizat? de legiuitor pentru a-?i
procura informa?ii în leg?tur? cu m?sura în care legea este respectat? ?i
în ce propor?ie legea î?i g?se?te suport din partea sentimentului juridic
comun.
Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea
?tiin?ific? juridic? ?i în practica dreptului a izvorât din nevoia de a
conferi noi valen?e acestei cercet?ri, în strâns? leg?tur? cu unit??ile
practice. Folosirea calculatoarelor ajut? deciziei, aceast? folosire nu
îngusteaz? posibilit??ile de decizie, ci dimpotriv? le optimizeaz?. Timpul
economisit este folosit la fundamentarea temeinic? a deciziei. Informatica
juridic? îmbun?t??e?te procesul decizional prin rapiditatea efectu?rii
diferitelor opera?iuni.
Ca o concluzie, dup? prezentarea succint? a metodelor de cercetare, se
impune constatarea c? ele nu trebuie în?elese în mod izolat, ci în
interdependen?a complementaritatea lor. Folosindu-le astfel, cercetarea
?tiin?ific? juridic?, atât cea fundamental?, preponderent teoretic?, cât ?i
cea aplicativ? are garan?ia ob?inerii unor rezultate valoroase ?i utile.
Bibliografie
N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.
G.Vrabie, S. Popescu. Teoria general? a dreptului. Ia?i, 1993.
I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1983.
A. Gulipe. C voprosu o formirovanii metodologhii pravovoi nauchi. Sovetscoe
gosudarstvo i pravo. 1991, Nr. 4.
V. Cozlov. Problemî predmeta i metodologhia ob?cei teorii prava. Leningrad,
1989
D. Ciobanu. Introducere în studiul dreptului. Bucure?ti, 1993.
I. Hum?. Introducere în studiul dreptului. Ia?i, 1993
Teoria general? a dreptului. (curs de lec?ii). N. Novgorod, 1993.
L. Mamut. Nauca o gosudarstve i prave: neobhodimosti radicalinogo
obnovlenia.// Filosofschie nauchi. 1989, Nr. 11
Planul lucr?rii
Introducere ……………………………………………………………………1
Obiectul de studiu ……………………………………………………………2
Metodele cercet?rii ?tiin?ifice a fenomenului juridic……………………….…6
Considera?ii generale……………………………………………………6
No?iunea metodologiei juridice ……………………………………………….9
Metodologia cercet?rii ?tiin?ifice juridice ……………………………………11
Metoda logic?.…………………………………………………..11
Metoda istoric? ……………………………………………….. 14
Metoda comparativ? …………………………………………...16
Metoda sociologic? ……………………………………………20
Metoda cantitativ? ?i alte metode ..…………………………….25
Concluzii ……………………………………………………………………..28
Bibliografie …………………………………………………………………..32
-----------------------
1 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1983, p. 8
2 M. Djuvara. Teoria general? a dreptului (enciclopedie juridic?). Editura
All, 1995
3 I. Ceterchi, M. Luburici. Teoria general? a statului ?i dreptului.
Bucure?ti, 1967.
4 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 10
5 I. Ceterchi, I. Craiovan. Op. citat?, p. 12.
[1] N. Popa. Lucr. citat?, p 14
[2] S. Popescu, D. Iliescu. Probleme actuale ale metodologiei juridice.
Bucure?ti, 1979.
[3] N. Popa, lucr. citat?, p. 15
[4] N. Popa, lucr. citat?, p. 15
[5] I. Ceterchi, I. Craiovan, lucr. citat?, p. 15
[6] N. Popa, lucr. citat?, p.21.
[7] N. Popa. Teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992, p. 19
[8] R. David. Pravovîie sistemî sovremennosti. Moscova, 1988,
[9] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Regulile metodei comparative în studiul
dreptului. Studii de drept românesc. 1, 1989.
[10] V. Zl?tescu, I. Zl?tescu. Lucr. citat?, p. 340.
[11] N. Popa. Lucr. citat?, p. 20
[12] N. Popa . teoria general? a dreptului. Bucure?ti, 1992.
[13] N. Popa. Lucr. citat?, p. 22
[14] N. Popa. Lucr. citat?, p. 24
[15] N. Popa. Lucr. citat?, p. 25
[16] A. Roth. Individ ?i societate. Bucure?ti, 1986.
[17] V. Hanga. Calculatorul în ajutorul deciziei. Studii de cercet?ri
juridice, Nr.1, 1989
[18] N. Popa. Lucr. citat?, p. 27
-----------------------
1. în condi?iile c este:
